AICI SAU ACOLO? » vas

Cina cu sefii

kigami — Fri, 12 Mar 2010 15:45:08 +0000

Pentru ca nu deschidem cazinoul pentru 10 zile, managerul nostru, care tocmai a fost promovat s-a gandit ca ar fi dragut daca am organiza o cina doar pentru departamentul nostru in sala de mese. Acest proces este un pic mai complicat pentru ca trebuie sa ceara acordul scris Hotel director-ului si al managerului salilor de mese. Dupa ce acest acord este dat, suntem obligati sa platim bacsisul pentru ospatar, ajutor de ospatar si seful de sala. Acesta a fost in valoare de 10$ de persoana.

Seara a inceput la ora 20.20 cand ne-am intalnit cu totii, dealeri, supervizori, casieri, tehnicieni, asistent manager si manager-ul cazinoului. In total 27 de persoane. Am fost poftiti in sala de mese rezervata special pentru noi. Mancarea a fost foarte buna, dar sincera sa fiu serviciul nu a fost atat de bun pe cat ma asteptam. Royal Caribbean este cunoscuta pentru serviciul de 4-5 stele din restaurant. Nu mi s-a parut ca este la acest nivel, iar salata mi s-a parut cam mica. Colegului meu de masa i s-au intamplat toate micile neplaceri de care avem toti parte cand mancam la restaurant: salata Caesar era atat de mica incat un baiat atat de mare ca el, nu i-a facut fata. Apoi, friptura i-a venit facuta aproape in sange, nu bine facuta cum a cerut-o. Apoi laptele pentru cafea era stricat si a trebuit sa-i aduca alta cafea, iar la desert au uitat sa-i aduca inghetata. Noi ceilalti ne-am distrat, dar nu isi meritau bacsisul de nici o culoare. Din pacate, nu putem noi stabili asta, pentru ca nu am platit pentru mancare si nici nu avem dreptul sa mancam in restaurant, dar ar fi fost dragut sa se poarte cu noi cum se poarte cu pasagerii. Eu am avut ocazia sa mananc si in alte restaurante pe alte vase si sunt sigura ca se putea mai bine.

In rest, seara a fost frumoasa, am facut poze, am ras, am discutat, unii s-au laudat, altii au fost tacuti, unii au facut filozofie, iar altii doar au ascultat. Fiecare cred ca s-a simtit bine, mai ales ca managerul ne-a oferit si cate un pahar de vin rosu la masa, asa ca spiritele s-au mai incalzit.

O sa vedeti poze cu friptura mea, cu salata cea mica si cu sala in care am mancat.

Croaziera bastoanelor

kigami — Wed, 10 Mar 2010 15:58:08 +0000

A inceput una dintre cele mai lungi croaziere de cand sunt pe Rhapsody of the Seas, noiembrie 2009. Eu o numesc “croaziera bastoanelor” pentru ca este o croaziera de batrani. Nu cred ca am vazut atatea bastoane, mergatoare, carucioare si alte instrumente ajutatoare pentru cei in varsta. Copii???? Nu stiu despre ce vorbiti? Ah, acele fiinte tinere si mici de inaltime??? Probabil am vazut vreo 5-6 din 2000 de pasageri.

Tare mi-e frica sa existe o situatie de urgenta cu acesti oameni care de abia se misca si multi par bolnavi sau neputinciosi. Asa se intampla cand ai avut un trai bun si un nivel destul de ridicat de viata. La batranete nu te inchizi in casa, ci din contra pleci in expeditii, vacante foarte lungi si croaziere. Cateva din cuplurile prezente pe vas, printre care si un domn ORB cu sotia (apropo, ORBUL joaca in cazinou) vor sta inclusiv croaziera viitoare care este de 18 zile. Deci, in total 35 zile. Acum doua zile, impreuna cu un coleg de-al meu am fost la spectacolul de seara, unde eram cei mai tineri si m-am simtit ca intr-un azil de batrani. Se vedea clar ca nu putem fi pasageri.

Frumusetea insa a acestei croaziere este ca se duc la culcare devreme si se trezesc devreme. Asadar noi inchidem cosmelia devreme. Cum este sa incepi munca la 18-19 si sa termini pe la 22.30-23.30???? Ce viata de boieri!

Croaziera este extrem de interesanta pentru ca merge in jurul Australiei. Am plecat din Sydney (SE Australiei), am urcat spre Queensland (Estul Australiei) oprindu-ne in Brisbane, Airlie Beach, Cairns, am continuat calatoria catre Nordul Australiei cu o oprire in Port Moresby, Papua Noua Guinee. Sincera sa fiu sunt un pic timorata de acest port, deoarece aici au avut loc in 1982 ultimele evenimente canibalice din lume. Mult inainte sa ajungem in Port Moresby, povestirile si glumele macabre incepusera. Toti incercau sa vada care este mai apetisant, cine o sa-i atraga pe localnici si altele de acest fel. Cred ca toate glumele astea vor sa ma sperie pentru ca este prima data cand ajung in aceasta parte a lumii.

Dupa aceasta oprire in Port Moresby, ne continuam calatoria in Nordul Australiei, orasul Darwin si in Vest, Broome si Exmouth. Dupa terminarea celor 17 zile, calatoria noastra va continua in Sudul Australiei pentru a ne intoarce pe data de 2 aprilie in Sydney. Asadar vor fi 35 de zile, impartite in 2 croaziere, in jurul acestui continent minunat. Croazierele de acest model sunt scumpe, preturile pornind de la 3600 dolari de persoana pentru cea mai proasta camera, in interior si fara balcon, ajungand pana la 12000 de persoana pentru apartamentele de lux.

Valentin, sfintisorul?

kigami — Mon, 15 Feb 2010 11:47:58 +0000

Pentru toti Valentini si Valentinele din lumea asta, din Romania si de peste hotare, de pe uscat si de pe mari, o inima mare si un LA MULTI ANI!

Despre aceasta zi plina de inimoare si bomboane, nu va pot spune prea multe, din simplu motiv, ca in ziua in care trebuia sa petrec de Sf. Valentin, vasul s-a miscat puternic, au fost valuri mari pe mare si vant puternic. Asa ca dupa munca, am tras pe dreapta si dupa ce am luat 2 pastile impotriva raului de mare, m-am culcat. Dar va pot spune ca am primit un buchet de trandafiri, un trandafiri si unul din colegii de la bar mi-a oferit gratuit o doza de Coca-cola si una de Sprite. WOW ce mai cadou!!!!! Dar as spune ca cineva totusi se gandeste la mine, chiar daca nu am un Valentin doar al meu.

Revelion 2009 departe de casa

kigami — Fri, 01 Jan 2010 12:16:24 +0000

UN AN NOU FERICIT!

 Pentru 2010 va doresc:

       12 luni de fericire, 52 saptamani de distractii,

          365 zile de veselie, 8760 ore de succes, 525600 minute de bucurie, 

31536000 secunde de sanatate

LA MULTI ANI!

Multi dintre romanii plecati in strainatate la munca nu au posibilitatea sa-si petreaca sarbatorile cu familia, dar cu siguranta asa numitii vaporeni sunt cei mai ginionisti dintre toti. Daca cei care lucreaza pe uscat mai au sanse sa primeasca concediu de Craciun si Revelion, pentru romanii care s-au imbarcat inainte de sarbatori, acest lucru cu siguranta este imposibil si vor lucra inclusiv in ziua de Craciun si de Anul Nou. Acesta este si cazul meu. Daca anul trecut am avut norocul sa fiu in concediu in timpul Sarbatorilor de iarna, anul acesta nu mai sunt la fel de norocoasa.
Cand am inceput sa lucrez pe vasele de croaziera, nu simteam dorul de casa atat de acut cum il simt acum. Majoritatea colegilor mei romani, mai ales cei cu peste 5 ani in companie, spun ca s-au obisnuit si nu mai simt dorul de casa atat de puternic. Eu, in schimb, cu cat trece timpul, cu atat dorul de casa creste. Nu stiu ce sa zic. N-ar trebui sa fie invers? Sa ma obisnuiesc cu faptul ca sunt departe de casa si sa accept ca ca am ales sa fiu aici?

De Revelion m-am simtit tare singura si departe de casa. Ma gandeam numai la familia mea care petrece si ciocneste pahare de sampanie in lipsa mea, in Romanica noastra pe care de fiecare data cand sunt acasa o ponegresc si ii duc dorul cand sunt departe. Sunt tare curioasa cum se simt alti romani care petrec Sarbatorile departe de familie, dar nu cred ca este un sentiment prea placut.

Oriunde ati fi si oricum v-ati petrece Revelionul,

va doresc un an 2010 MINUNAT SI PLIN DE BUCURII, IMPLINIRI, SANATATE SI NUMAI

GANDURI BUNE!

19 dec 09, a NOUA zi in PARADIS, pe Rhapsody

kigami — Sun, 27 Dec 2009 11:49:19 +0000

Din pacate, ultimele 2 zile din jurnalul croazierei de 10 zile cu plecare din Sydney, a trebuit sa fie publicate cu intarziere din cauza unei crize lombare pe care autoarea a avut-o in ziua de 21 decembrie exact cand aceste 2 posturi trebuiau aduse la lumina. Cu scuzele de rigoare sper sa va placa la fel de mult. Spatele m-a tinut vreo 3 zile in cabina; inca nu merg la munca, dar ma pot misca mai usor.

Nu stiu ce faceti voi sambata dimineata, dar la noi o data pe saptamana se organizeaza instructajul in caz de urgenta. In afara drill-ului pe careil avem cand vin pasagerii la bord, mai este unul organizat doar pentru crew o data pe saptamana la 9.30 dimineata. Eu, in schimb, am avut surpriza sa fiu sunata pe la 9 de la infirmerie si sa mi se spuna ca am fost selectata pentru testul de drog. Nu va speriati, nu sunt banuita de nimic. Aceste teste sunt hotarate de vamesii australieni: nu se stie niciodata dinainte si nici cine va fi ales. Sunt alese vreo 20 nume la intamplare. Asa ca mi-am inceput ziua donand un lichid anume intr-un borcanel de plastic. Toate borcanelele sunt trimise catre laborator cu DHL. Imi si imaginam camioanele acelea de la DHL, cu galben si rosu, in care se gasesc mii de borcanele galbene!!

Dupa o dimineata inceputa cam brusc, ne-am strans la micul dejun vreo 6-7 romani si dupa un ochi, branza cu rosii, o ciocolata calda si un suc de portocale am pornit catre Brisbane.
Azi am facut o plimbare prin acest oras cosmopolit, plin de viata si forfota. M-a uimit multitudinea de magazine, de galerii comerciale, de zone pietonale si mai ales de cafenele si restaurante. Toate in cadrul unei arhitecturi moderne ce din loc in loc a lasat spatiu si unor cladiri din secolul 19, unele in stil victorian, in memoria vechilor zile. Noul se imbina cu vechiul intr-un mod placut si respectos, parca noul cerand voie vechiului sa i se alature.

Dupa o vizita in cel mai mare cazinou al orasului care este o cladire istorica, am facut un popas intr-una din bisericile metodiste care impreuna cu cea presbiteriana si anglicana au format asa numita Biserca Unita, am poposit intr-o cafenea sic sa ne odihnim picioarele si sa ne adapostim de arsita zilei. Am baut un cappuccino, 3.50 dolari australieni, am gustat un sandwich, 8.50 AUD si ne-am racorit cu un suc stors proaspat, doar 4.50 AUD.

Brisbane seamana foarte mult cu New York, la o scara mai mica si mai curata, strazile sunt paralele si perpendiculare, orasul este pe un deal, deci multe strazi sunt destul de abrupte, trotarele sunt pline de localnici si turisti, magazinele sunt la fiecare pas, restaurantele te imbie cu arome si culori diferite, iar daca vrei sa stai departe de aglomeratia orasului, te poti relaxa pe malul unei lagune construita in mijlocul orasului special pentru cei care vor sa stea la plaja, in loc sa isi faca loc printre multimea grabita.

Nu uitati nici de frumosul rau Brisbane si podul care face legatura intre zona centrala a orasului si cea suburbana. Am realizat doua tipuri de fotografii pentru a vedea cum traiesc locuitorii centrului Brisbane-ului si cum arata zona periferica a orasului unde se pot observa numeroase case simple ale australianului de rand.

In a doua parte a zilei, am avut parte de o masa copiosa in restaurantul vasului si am vizionat un spectacol extraordinar de dans unde cuplul de dansatori romani de care va povesteam ieri sunt protagonisti. Toata sala a aplaudat si veti vedea cateva poze din spectacolul acestor tineri romani atat de talentati din Oradea, ADELA si VIRGIL

: case periferia Bribane

ADELA si VIRGIL cu trupa de dans Royal Caribbean

18 dec 09, Ziua opt in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Fri, 18 Dec 2009 15:52:37 +0000

Azi va fi o zi foarte lunga si grea. Suntem din nou toata ziua pe mare. Cazinoul s-a deschis la ora 12, iar mesele sunt pline de jucatori. In ziua cand suntem pe mare, cazinoul ofera o reducere a minimului pariurilor: masa de Black Jack si Three Card Poker este 3 dolari, iar la ruleta poti juca cu minim 50 centi. Asadar toata lumea este in cazinou sa joace. Asta inseamna pentru noi, pauze mai putine, munca mai multa si stress mai mare. Chiar ieri vorbeam cu assistent managerul nostru care este roman despre niste dealeri care au intarziat si zicea ca nu ne poate cere prea mult pe acest vas din simplu motiv ca nu facem bani si pretentiile nu pot fi foarte mari si nu o sa-i certe foarte tare, doar o sa-i atentioneze. Ieri am strans bacsis vreo 10 dolari de fiecare, dar am muncit vreo 9 ore.

Marea este de asemenea cam agitata si ti se face un somn asa de tare. Simt nevoia doar sa ma intind si sa nu fac nimic. Dar mai avem trei zile si scapam de acesti pasageri care sunt tare obositori. Chiar unuia dintre ei i s-a interzis sa intre in cazinou pentru ca a fost nerespectos cu cativa dealeri. Deci avem de a face cu un public dificil. De obicei, aici in Australia e liniste, iar australienii sunt foarte respectosi si ascultatori.

Dupa cateva ore de munca, am primit o pauza de 3 ore, de la 16 la 19. In seara asta purtam uniforma eleganta cu o camasa alba de tuxedo si papion, vesta neagra si pantaloni negrii. Este seara in care toti pasagerii se imbraca elegant, fac poze, merg la spectacol si dineuri cu sampanie. Doamnele au rochii elegante si stralucitoare, coafuri sofisticate, parfumate si aranjate. E seara in care observi moda australiana.

A doua parte a zilei s-a desfasurat fara probleme, chiar am avut ocazia sa vorbesc cu numeroase persoane placute: un cuplu din Africa de Sud, un domn australian care tocmai implinise 50 de ani si se intreba daca este prea batran sa fie bunic (fiica era tare entuziasmata ca o sa aiba un copil), un grup de tineri nascuti in Australia, dar din parinti greci pe care i-am ajutat sa castige la zaruri si carora le mai ziceam un cuvant doua in greaca. Stiu si eu cateva cuvinte si ma dadeam mare! Am terminat tura pe la ora 1 noaptea si am plecat in vizita la un cuplu de romani dansatori unde s-au strans la barfa mai multi romani. Cativa dintre ei s-au apucat sa joace carti, iar eu stau si termin acest post pentru voi. Cuplul este din Oradea si sunt niste tineri foarte draguti. Danseaza profesionist de 14 ani, sunt cuplu in dans de vreo 8 ani si impreuna de 3 ani. De fiecare data cand au spectacol, acapareaza scena si toti pasagerii ies de la show foarte impresionati de prestatia lor. Maine am timp si ma duc sa le vad spectacolul.

Pentru ca toti fac galagie aici in jurul meu si nu ma mai pot concentra, va urez noapte buna si sa ne auzim maine cu bine la alte aventuri din PARADIS, Rhapsody of the Seas.

15 dec 09, A cincea zi in PARADIS, portul oras Cairns, Australia

kigami — Tue, 15 Dec 2009 16:11:25 +0000

Ziua a cincea am petrecut-o alaturi de alti colegi romani la plaja, in frumosul oras Cairns despre care v-am povestit deja ca este plin de parcuri si zone verzi, iar curatenia este regina. O zi de balaceala in laguna orasului. Da, nu va mirati! Australienii care au plaje atat de frumoase, au construit in multe din orasele lor lagune artificiale, astfel incat fiecare cetatean sa se bucure de o zi la plaja fara sa fie nevoit sa se fereasca de meduze si rechini, care sunt numeroase in aceasta zona a lumii.

Laguna este de fapt ca un mare strand public, dar sa nu va ganditi ca seamana cu nimic ce inseamna strand in Bucuresti. Ganditi-va ca nu se plateste intrarea, dar au un sistem de canalizare atat de avansat incat apa este mereu curata si schimbata, nisipul din jur este fin si alb. Va voi arata cateva poze ca sa intelegeti despre ce vorbesc. Exista de asemenea toalete si dusuri, iar daca nu vrei sa stai pe nisip poti sta pe zona cu iarba. Nu exista scaune, deci trebuie sa vii cu prosopul dupa tine, dar avem salvamar. Chiar daca apa nu este mai mare de 1.50 si intr-o singura zona e de vreo 1.80, salvamarul este la datorie si alearga fuga-fuga sa te salveze daca patesti ceva.

Zi calduroasa si torida unde inotatul si balaceala face bine corpului si mintii, iar dupa o zi atat de frumoasa nu meriti decat sa te retragi la una din terasale de pe faleza si sa sorbi un cocktail de fructe cu gheta. Pentru mine fara gheata, ca pe mine ma doare gatul. Zona falezei este plina de hoteluri, restaurante si baruri care te imbie care mai de care. Toata zona are un design asemanator, totul este construit intr-o combinatie de lemn si metal, toate avand acelasi aer cosmopolit creand o atmosfera familiara si primitoare. Chiar si faleza este construita din acelasi lemn si metal inoxidabil. Tare armonios!

Dupa ce m-am intors pe vas, din Cairns, m-am odihnit un pic si m-am dus sa iau binemeritata cina. Azi am mancat paste chinezesti (adica noodles), mancare de carne de porc cu sos, cartofi la cuptor si o salata de rosii facuta cu un pic de ulei si suficienta sare incat sa-i dea un gust dulceag deosebit, iar la desert am incercat o placinta, dar nu prea mi-a placut si am renuntat. Am inceput munca la ora 20.30 si sper sa termin in jur de 1.30. Azi trebuie sa merg devreme la culcare pentru ca maine dimineata ajungem in Port Douglas si plec intr-o excursie organizata foarte devreme, pe la 8 dimineata. Sper sa ma trezesc. Maine e o zi foarte interesanta: ma duc sa vizitez un sat de aborigeni, padurea tropicala unde s-a construit un fel de gradina zoologica. Dar va povestesc maine ca sa nu stric surpriza. Pana atunci, sa aveti o Noapte Excelenta!

14 dec 09, A patra zi in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Tue, 15 Dec 2009 09:10:26 +0000

Cazinoul Royal, Rhapsody of the Seas, Royal Caribbean

Azi a fost o zi lunga de somn. Tinand cont ca ieri m-am dus la culcare in jurul orei patru, nu stiu de ce, dar n-am avut nici un chef sa ma trezesc de dimineata si sa ies in port. Am simtit nevoia sa dorm fara sa stiu cat e ceasul. Colega de cabina s-a trezit la un moment dat, cred ca s-a dus sa manance ceva si apoi s-a dus la sala. Se duce in fiecare zi la sala. Ii place sa fie in forma. Bine face! Eu sunt tare lenesa pentru sala. Nu e una din activitatile mele preferate. Imi place sa inot sau sa joc tenis, si cel mai mult imi place sa dansez. As putea sa dansez toata noaptea!

Asadar, am dormit ca bolnavii toata ziua. Tura mea incepea la 19 si eu am dormit pana pe la 17.30. Am avut un vis ciudat. L-am visat pe bunicul meu care, Dzeu sa-l ierte!, a murit acum o luna si m-am trezit cam nelinstita. Cineva imi zicea ca poate ii este foame sau sete si ca ar trebui sa dau ceva de pomana. Asa am facut: cateva napolitane, bomboane si covrigei cumparati de aici de pe vas, cu o sticla de apa si o lumanare parfumata si am dat de pomana. Sper sa nu-i mai fie sete sau foame. Sunt cam melancolica la ora asta, asa ca va rog, sa nu ma bagati in seama! Mai sunt si zile de genul acesta.

Dupa cina, unde am mancat niste carnati foarte buni cu piure facut de mine din cartofi fierti deja, cu unt si sare si salata verde, m-am indreptat catre locul de munca. M-am imprietenit cu o familie de australieni galagiosi pe care i-am invatat sa joace zaruri si care de cum am deschis masa, s-au si infiintat in speranta ca vor castiga asa cum au facut ieri. Dar norocul nu este continuu si, din pacate, azi au pierdut. Sincera sa fiu nu mi-a parut foarte rau ca sunt tare galagiosi si pun de zece ori aceeasi intrebare. Tu le explici, dar peste 2 minute nu mai tin minte raspunsul la intrebare, asa ca intreaba din nou. Si cum m-am trezit cam fara chef, m-am bucurat sa raman singura la masa si sa ma odihnesc un pic.

Seara s-a desfasurat foarte linistit, fara multa activitate. Pe acest vas, te lupti mult cu plictiseala la munca, pentru ca nu este foarte multa lume care intra in cazinou si sunt maxim 3 ore pe noapte cand mesele sunt pline. Asta daca suntem norocosi! Azi voi lucra pana mai tarziu ca este randul meu sa numar banii cash din cutiile de la mese. Aceasta activitate se numeste “count” si are loc in fiecare seara dupa ce toti jucatorii si ceilalti dealeri pleaca. La count participa doi dealeri, un supervizor si un casier. Banii cash pe care ii schimbam la masa pentru cipuri sunt pusi in niste cutii metalice prinse de masa si au o mica fanta in ele prin care sunt introdusi banii cand sunt schimbati in cipuri. Aceste cutii se aduna la sfarsitul serii si toti banii sunt scosi de acolo si numarati. operatiunea dureaza cam jumatate de ora pana la 45 minute. Si asta doar pentru ca nu sunt prea multi bani de numarat.

Am terminat count-ul in jur de ora 2 si impreuna cu colegul meu am hotarat sa mergem in bar sa vedem daca mai este cineva la o ora asa tarzie. Surpriza! Petrecerea era in toi si din departamentul nostru erau cam 10 persoane( trebuie sa mentionez ca majoritatea erau englezi; cred ca stiti ca lor le place tare mult sa traga la masea). Am stat in jur de vreo ora jumatate si apoi m-am dus la culcare dupa ce am dansat pe muzica unuia dintre DJ nostri: DJ Slavi. Muzica a fost foarte buna si antrenanta, iar petrecaretii erau in culmea fericirii. Tinand cont ca este foarte tarziu si ca seara s-a incheiat intr-o nota mult mai vesela decat cum a inceput, va urez Noapte Buna si Somn Linistit pazit de ingerasi!

Piratii din Caraibe

romanipemari — Thu, 14 May 2009 19:20:51 +0000

Tinand cont ca am fost bolnava saptamanile trecute si n-am putut sa ies afara la plimbare si, mai ales, pentru ca nu sunt insanatosita pe deplin, am hotarat sa-mi gasesc alta modalitate de a petrece timpul liber, astazi, in Nassau.

Am plecat in cautarea unui muzeu ca sa ma feresc de zapuseala de afara care incepe sa fie din ce in ce mai greu de suportat. Chiar langa port sunt doua muzee importante, “Pompey Museum”, care prezinta istoria Bahamasului si a sclavagismului si “Pirates of Nassau” care se ocupa de istoria piratilor din apele Bahamasului si a Caraibelor. L-am ales pe cel de al doilea. Intrarea costa in mod normal 12$, dar pentru membrii de echipaj doar 6$. Asa ca am pornit in cautarea piratilor cu o banderola rozalie la mana ce avea desenat un cap de schelet cu 2 sabii dedesubpt.

Muzeul este gazduit intr-o cladire pe 2 nivele reconstruita special in acest scop, in urma unor cercetari ce au durat 3 ani si a constructiei in sine ce a durat doar 10 luni. Managementul este canadian, iar la construirea acestui muzeu au luat parte multi localnici alaturi de o echipa din intreaga lume.

Ce m-a fascinat la acest muzeu este traseul propus care incepe printr-un port din secolul XVII reconstruit, alcatuit dintr-o corabie imensa si cladirile din zona unde aceasta ancoreaza. Se aud voci si zgomote care iti dau impresia ca esti acolo, in port, iar piratii tocmai au ancorat si petrec la taverna de peste drum, asa cum le este obiceiul dupa ce au capturat o prada bogata. Treci prin portul intunecat, iar apoi intinerarul continua chiar in interiorul vasului unde iti poti face o idee despre distributia incaperilor, prima dintre ele fiind chiar cea a tamplarului. Tamplarul reprezenta pe vremea aceea un personaj important deoarece pe langa indatoriile zilnice, era cel care ajuta la operarea membrilor de echipaj bolnavi, adica la taierea membrelor cangrenoase.

Alimentatia piratilor era alcatuita de cele mai multe ori din peste si alte vietati marine, dar in acelasi timp cresteau pe vas gaini, capre si alte animale domestice care le imbogateau dieta zilnica. De cele mai multe ori, apa era uitata, iar bautura principala era alcoolul. Si asta din simplul motiv ca piratii nu aveau alte ocupatii pe langa capturarea prazilor decat navigatul, petrecerile cu alcool si jocurile de noroc. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, aproape radical. Singurul lucru care ii leaga pe marinarii de azi si piratii de ieri, este poate doar alcoolul. Una din principalele modalitati de ati petrece timpul dupa o zi de munca.

Muzeul are o colectie vasta de reproduceri si poze cu pirati cautati si capturati, cu scene celebre ce sunt reproduse atat de real incat ramai cu senzatia ca le-ai trait pentru doar cateva minute. La fiecare pas te intampina cate o intrebare legata de viata piratilor si de istoria acestora la care trebuie sa raspunzi cu fals sau adevarat. Pentru a afla adevarul despre multe din legendele legate de pirati nu trebuie decat sa cauti raspunsul acoperit cu o bucata de piele neagra pentru a pastra misterul pana la sfarsit. Unele din adevarurile legate de pirati este ca intr-adevar corabiile acestora aveau un steag cu un cap de mort desenat, ca multi din capitani aveau cate un papagal ce ii insoteau in calatoriile peste mare, ca aveau un set de reguli pe care trebuiau sa le urmeze si ca fiecare primea un comision bine stabilit de la inceputul intrarii in serviciu. Cei mai multi dintre marinarii pirati aceptau acest stil de viata pentru ca era unul usor si comod: plecau in cautarea prazii si restul timpului leneveau si jucau jocuri de noroc sau priveau marea. Nimic altceva! Erau liberi si nu le pasa de nimeni!

A trecut si pastele

kigami — Fri, 15 May 2009 01:55:47 +0000

Zilele astea am cam lipsit din zona virtuala. Am fost tare bolnavioara si cred ca doctorii imi dadeau tic-tac. Am stat vreo 3 zile la pat cu antibiotice. Si totul a pornit de la o durere in gat. Nu va ganditi ca am vazut ursul si am tipat pana n-am mai putut, ci pur si simplu durerea a aparut progresiv pana n-am mai putut funtiona in limite normale. M-am dus la doctor care a zis ca sa stau linistita ca n-am nimic, mi-a dat niste medicamente si m-a trimis la culcare in cabina. Dar medicamentele nu-si faceau efectul. Parca era mai rau. Gatul tot ma durea, aparuse si o tuse pe care nu o aveam, dar ce era ciudat era ca nu aveam febra. Deci nici o infectie pe nicaieri. Iar mie imi venea sa-mi tai gatul cu ceva, asa tare ma durea. Au mai trecut ceva zile si am inceput sa ma simt un pic mai bine. Macar reuseam sa dorm noptile ca lumea. M-am dus iar la control, si doctorul a zis: “Ah, daca te simti mai bine e totul ok, deci diseara te intorci la munca”. Eu n-as fi vrut, dar aici nu te pui cu doctorul. El taie si spanzura, iar pentru o raceala te trateaza cu aspirine si ibuprofen pana cazi din picioare. Abia apoi apar antibioticele. Ca nu cumva sa profite cineva de o simpla raceala si sa aiba zile libere. Ca trebuie sa functionezi 7 zile pe saptamana. Nu-si permit “proprietarii de sclavi” sa lipsesti prea mult de la munca

Din acest motiv, nu am reusit sub nici o forma sa va transmit toate cele bune de Paste, un PASTE FERICT si tot ce va doriti, dar mai ales sanatate ca tare rau e cand nu o ai.

HRISTOS A INVIAT!