AICI SAU ACOLO? » Royal Caribbean

18 dec 09, Ziua opt in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Fri, 18 Dec 2009 15:52:37 +0000

Azi va fi o zi foarte lunga si grea. Suntem din nou toata ziua pe mare. Cazinoul s-a deschis la ora 12, iar mesele sunt pline de jucatori. In ziua cand suntem pe mare, cazinoul ofera o reducere a minimului pariurilor: masa de Black Jack si Three Card Poker este 3 dolari, iar la ruleta poti juca cu minim 50 centi. Asadar toata lumea este in cazinou sa joace. Asta inseamna pentru noi, pauze mai putine, munca mai multa si stress mai mare. Chiar ieri vorbeam cu assistent managerul nostru care este roman despre niste dealeri care au intarziat si zicea ca nu ne poate cere prea mult pe acest vas din simplu motiv ca nu facem bani si pretentiile nu pot fi foarte mari si nu o sa-i certe foarte tare, doar o sa-i atentioneze. Ieri am strans bacsis vreo 10 dolari de fiecare, dar am muncit vreo 9 ore.

Marea este de asemenea cam agitata si ti se face un somn asa de tare. Simt nevoia doar sa ma intind si sa nu fac nimic. Dar mai avem trei zile si scapam de acesti pasageri care sunt tare obositori. Chiar unuia dintre ei i s-a interzis sa intre in cazinou pentru ca a fost nerespectos cu cativa dealeri. Deci avem de a face cu un public dificil. De obicei, aici in Australia e liniste, iar australienii sunt foarte respectosi si ascultatori.

Dupa cateva ore de munca, am primit o pauza de 3 ore, de la 16 la 19. In seara asta purtam uniforma eleganta cu o camasa alba de tuxedo si papion, vesta neagra si pantaloni negrii. Este seara in care toti pasagerii se imbraca elegant, fac poze, merg la spectacol si dineuri cu sampanie. Doamnele au rochii elegante si stralucitoare, coafuri sofisticate, parfumate si aranjate. E seara in care observi moda australiana.

A doua parte a zilei s-a desfasurat fara probleme, chiar am avut ocazia sa vorbesc cu numeroase persoane placute: un cuplu din Africa de Sud, un domn australian care tocmai implinise 50 de ani si se intreba daca este prea batran sa fie bunic (fiica era tare entuziasmata ca o sa aiba un copil), un grup de tineri nascuti in Australia, dar din parinti greci pe care i-am ajutat sa castige la zaruri si carora le mai ziceam un cuvant doua in greaca. Stiu si eu cateva cuvinte si ma dadeam mare! Am terminat tura pe la ora 1 noaptea si am plecat in vizita la un cuplu de romani dansatori unde s-au strans la barfa mai multi romani. Cativa dintre ei s-au apucat sa joace carti, iar eu stau si termin acest post pentru voi. Cuplul este din Oradea si sunt niste tineri foarte draguti. Danseaza profesionist de 14 ani, sunt cuplu in dans de vreo 8 ani si impreuna de 3 ani. De fiecare data cand au spectacol, acapareaza scena si toti pasagerii ies de la show foarte impresionati de prestatia lor. Maine am timp si ma duc sa le vad spectacolul.

Pentru ca toti fac galagie aici in jurul meu si nu ma mai pot concentra, va urez noapte buna si sa ne auzim maine cu bine la alte aventuri din PARADIS, Rhapsody of the Seas.

15 dec 09, A cincea zi in PARADIS, portul oras Cairns, Australia

kigami — Tue, 15 Dec 2009 16:11:25 +0000

Ziua a cincea am petrecut-o alaturi de alti colegi romani la plaja, in frumosul oras Cairns despre care v-am povestit deja ca este plin de parcuri si zone verzi, iar curatenia este regina. O zi de balaceala in laguna orasului. Da, nu va mirati! Australienii care au plaje atat de frumoase, au construit in multe din orasele lor lagune artificiale, astfel incat fiecare cetatean sa se bucure de o zi la plaja fara sa fie nevoit sa se fereasca de meduze si rechini, care sunt numeroase in aceasta zona a lumii.

Laguna este de fapt ca un mare strand public, dar sa nu va ganditi ca seamana cu nimic ce inseamna strand in Bucuresti. Ganditi-va ca nu se plateste intrarea, dar au un sistem de canalizare atat de avansat incat apa este mereu curata si schimbata, nisipul din jur este fin si alb. Va voi arata cateva poze ca sa intelegeti despre ce vorbesc. Exista de asemenea toalete si dusuri, iar daca nu vrei sa stai pe nisip poti sta pe zona cu iarba. Nu exista scaune, deci trebuie sa vii cu prosopul dupa tine, dar avem salvamar. Chiar daca apa nu este mai mare de 1.50 si intr-o singura zona e de vreo 1.80, salvamarul este la datorie si alearga fuga-fuga sa te salveze daca patesti ceva.

Zi calduroasa si torida unde inotatul si balaceala face bine corpului si mintii, iar dupa o zi atat de frumoasa nu meriti decat sa te retragi la una din terasale de pe faleza si sa sorbi un cocktail de fructe cu gheta. Pentru mine fara gheata, ca pe mine ma doare gatul. Zona falezei este plina de hoteluri, restaurante si baruri care te imbie care mai de care. Toata zona are un design asemanator, totul este construit intr-o combinatie de lemn si metal, toate avand acelasi aer cosmopolit creand o atmosfera familiara si primitoare. Chiar si faleza este construita din acelasi lemn si metal inoxidabil. Tare armonios!

Dupa ce m-am intors pe vas, din Cairns, m-am odihnit un pic si m-am dus sa iau binemeritata cina. Azi am mancat paste chinezesti (adica noodles), mancare de carne de porc cu sos, cartofi la cuptor si o salata de rosii facuta cu un pic de ulei si suficienta sare incat sa-i dea un gust dulceag deosebit, iar la desert am incercat o placinta, dar nu prea mi-a placut si am renuntat. Am inceput munca la ora 20.30 si sper sa termin in jur de 1.30. Azi trebuie sa merg devreme la culcare pentru ca maine dimineata ajungem in Port Douglas si plec intr-o excursie organizata foarte devreme, pe la 8 dimineata. Sper sa ma trezesc. Maine e o zi foarte interesanta: ma duc sa vizitez un sat de aborigeni, padurea tropicala unde s-a construit un fel de gradina zoologica. Dar va povestesc maine ca sa nu stric surpriza. Pana atunci, sa aveti o Noapte Excelenta!

O zi libera pe Majesty

romanipemari — Tue, 24 Mar 2009 20:00:08 +0000

Astazi este ziua mea libera si de ieri am inceput sa ma bucur de ea, de cum am terminat serviciul. Am inceput prin a merge la o petrecere romaneasca, adica la o adunare in barul vasului a romanilor din toate departamentele. Am descoperit ca nu suntem multi, dar suntem suficienti pentru a ne simti bine si a sta la glume. Din toata zona, la masa noastra se auzeau rasete pe secunda. Niste glumeti apartenentii la poporul roman!!!!

Dupa ce am dormit vreo 7 ore, m-am trezit frumusel, in Nassau, Bahamas si am plecat la plimbare in explorarea Insulei Paradisului (Paradise Island). Pe aceasta insula se afla casele unora dintre cei mai bogati oameni din lume, un complex hotelier numit Atlantis, unde veti gasi magazine de lux, iahte de un lux ce te socheaza, camere de hotel de lux, servicii de lux si preturi imense. Geanta din vitrina este dintr-un magazine Versace si costa vreo 3000 $. Vanzatoarea mi-a zis ca au reduceri si mi-o poate vinde cu 1500$. M-a bufnit rasul…Ce noroc pe mine!!!! Cred ca mi-o iau…….in vreo 50 de ani!! Poate mai gasesc si atunci reducerile astea. In viata mea nu am vazut atata lux, imprastiat pe metru patrat. Veti avea ocazia sa vedeti in pozele pe care le-am postat iahtul lui Abramovici si un apartament din acest complex hotelier care ajunge la 25 000 $ pe noapte. Este cel care se afla in arcada, in cladirea portocalie numita Royal Tower.

In portul din Nassau, au fost azi 5 vase de croaziera: unul Royal Caribbean, 3 Carnival si unul Norvegian Cruise Line. Mai era un feribot si un vas militar. In toata nebunia asta, puteai auzi pe strazi veselie, galagie, peste tot era inghesuiala si mirosea a mancare. Localnicii au avut multi bani de facut si multa munca de prestat. Dar dintre toti, cea mai fericita eram eu care ma plimbam cu rucsacelul in spate incercand sa vad cat mai multe si sa ma bucur de ziua mea libera. Vremea a fost superba, iar din port catre insula Paradise Island am folosit taxiul pe apa. Puteam merge si cu un taxi normal, dar imi place cateodata….sa ma dau in barci. Apropo culoarea marii este de nedescris, iti vine sa te arunci fara sa te gandesti unde esti si cum esti imbracat.

Catre taramul tuturo posibilitatilor…MIAMI HERE I COME

kigami — Wed, 04 Mar 2009 03:41:09 +0000

Iata-ma in fata unei noi provocari din viata mea, si acesta este primul meu post sau mai bine zis al doilea, dar primul a fost doar de introducere. Acest post, pe langa emotiile existente, contine prima poveste a noii mele vieti. Un nou contract pe un vas de croaziera al companiei Royal Carribbean. De fapt, este cel de-al doilea contract pentru aceasta companie, dar de data asta sunt foarte departe de casa si e ca si cum viata mea a inceput in momentul in care am pus piciorul in aeroportul Otopeni, astepand cursa catre Miami cu doua vize in pasaport: C1/D care este o viza de tranzit si munca pentru membrii de echipaj (cei de pe vase, petroliere sau avioane) si B1/B2, cea de turist cu intrari multiple. Este prima data cand cer aceasta viza si, pentru ca nu e prima data cand intru pe teritoriul Statelor Unite, am primit-o imediat fara sa ma zbat prea mult. Doar din gene am tot clipit ca poate, poate…il conving pe functionarul american. Am avut noroc, in ciuda faptului ca sunt tanara, necasatorita, nu am proprietati pe numele meu si nici vreun copil in tara.

Asadar, cu cele doua vize de America, m-am suit in avionul catre Miami, strigand: “MIAMI here I come!”. Recunosc ca am lasat in urma niste suflete triste, familia mea care inca mai spera ca urmatorul contract sa fie ultimul si sa ma intorc acasa sa fiu langa ei. Dar momentan nu le pot spune nimic, criza asta ma impinge catre tari straine mai mult decat niciodata. Drumul catre Miami a fost lung si obositor, dar dupa un pahar de whisky si o pastila pentru durerile mele de spate, am dormit ca un copil cateva ore bune, trezindu-ma doar sa mi se aseze o tava cu mancare in fata. Am calatorit cu Lufthansa si nu prea am fost multumita. Sa nu aiba ei un televizor incorporat in scaunul din fata ta…e chiar prea mult. Sa trebuiasca sa ma uit doar la ce transmit ei pe un ecran mic in stanga deasupra scaunului, sa-mi ramana gatul, si asa subred, stramb. Nuuuuuu! Nu mi-a placut! Dar ce pot face cand cea care plateste este compania???? Dar surpriza de-abia venea!

Dupa acest drum lung si obositor in aeroportul din Miami ma astepta cu pancarda un angajat al companiei….bineinteles ca a uitat LIMUZINA acasa, dar, spre norocul lui, m-a dus si m-a cazat la un hotel de 4 stele, nu la unul de 2- 3 cum se intampla de obicei. Aici apare surpriza: hotelul superb, camera imensa cu un dublu pat pentru 5 persoane, nu 2, plasma, bombonele mentolate si cina platita. Panorama din camera era superba, se vedea tot Miami, de fapt centrul orasului, cu ale lui cladiri inalte, gradini si poduri. Sincera sa fiu nu ma asteptam sa-mi placa Miami. Intotdeauna m-am gandit la Miami doar ca la un brand, unde lumea vine sa se imbogateasca sau sa arate ce poseda, in nici un caz, un oras ce merita vizitat. M-am inselat! Dar scopul acestui blog, unul din ele cel putin, este de a darama prejudecatile despre fapte, locuri si oameni despre care stim atat de putine.