AICI SAU ACOLO? » cazinou

18 dec 09, Ziua opt in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Fri, 18 Dec 2009 15:52:37 +0000

Azi va fi o zi foarte lunga si grea. Suntem din nou toata ziua pe mare. Cazinoul s-a deschis la ora 12, iar mesele sunt pline de jucatori. In ziua cand suntem pe mare, cazinoul ofera o reducere a minimului pariurilor: masa de Black Jack si Three Card Poker este 3 dolari, iar la ruleta poti juca cu minim 50 centi. Asadar toata lumea este in cazinou sa joace. Asta inseamna pentru noi, pauze mai putine, munca mai multa si stress mai mare. Chiar ieri vorbeam cu assistent managerul nostru care este roman despre niste dealeri care au intarziat si zicea ca nu ne poate cere prea mult pe acest vas din simplu motiv ca nu facem bani si pretentiile nu pot fi foarte mari si nu o sa-i certe foarte tare, doar o sa-i atentioneze. Ieri am strans bacsis vreo 10 dolari de fiecare, dar am muncit vreo 9 ore.

Marea este de asemenea cam agitata si ti se face un somn asa de tare. Simt nevoia doar sa ma intind si sa nu fac nimic. Dar mai avem trei zile si scapam de acesti pasageri care sunt tare obositori. Chiar unuia dintre ei i s-a interzis sa intre in cazinou pentru ca a fost nerespectos cu cativa dealeri. Deci avem de a face cu un public dificil. De obicei, aici in Australia e liniste, iar australienii sunt foarte respectosi si ascultatori.

Dupa cateva ore de munca, am primit o pauza de 3 ore, de la 16 la 19. In seara asta purtam uniforma eleganta cu o camasa alba de tuxedo si papion, vesta neagra si pantaloni negrii. Este seara in care toti pasagerii se imbraca elegant, fac poze, merg la spectacol si dineuri cu sampanie. Doamnele au rochii elegante si stralucitoare, coafuri sofisticate, parfumate si aranjate. E seara in care observi moda australiana.

A doua parte a zilei s-a desfasurat fara probleme, chiar am avut ocazia sa vorbesc cu numeroase persoane placute: un cuplu din Africa de Sud, un domn australian care tocmai implinise 50 de ani si se intreba daca este prea batran sa fie bunic (fiica era tare entuziasmata ca o sa aiba un copil), un grup de tineri nascuti in Australia, dar din parinti greci pe care i-am ajutat sa castige la zaruri si carora le mai ziceam un cuvant doua in greaca. Stiu si eu cateva cuvinte si ma dadeam mare! Am terminat tura pe la ora 1 noaptea si am plecat in vizita la un cuplu de romani dansatori unde s-au strans la barfa mai multi romani. Cativa dintre ei s-au apucat sa joace carti, iar eu stau si termin acest post pentru voi. Cuplul este din Oradea si sunt niste tineri foarte draguti. Danseaza profesionist de 14 ani, sunt cuplu in dans de vreo 8 ani si impreuna de 3 ani. De fiecare data cand au spectacol, acapareaza scena si toti pasagerii ies de la show foarte impresionati de prestatia lor. Maine am timp si ma duc sa le vad spectacolul.

Pentru ca toti fac galagie aici in jurul meu si nu ma mai pot concentra, va urez noapte buna si sa ne auzim maine cu bine la alte aventuri din PARADIS, Rhapsody of the Seas.

14 dec 09, A patra zi in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Tue, 15 Dec 2009 09:10:26 +0000

Cazinoul Royal, Rhapsody of the Seas, Royal Caribbean

Azi a fost o zi lunga de somn. Tinand cont ca ieri m-am dus la culcare in jurul orei patru, nu stiu de ce, dar n-am avut nici un chef sa ma trezesc de dimineata si sa ies in port. Am simtit nevoia sa dorm fara sa stiu cat e ceasul. Colega de cabina s-a trezit la un moment dat, cred ca s-a dus sa manance ceva si apoi s-a dus la sala. Se duce in fiecare zi la sala. Ii place sa fie in forma. Bine face! Eu sunt tare lenesa pentru sala. Nu e una din activitatile mele preferate. Imi place sa inot sau sa joc tenis, si cel mai mult imi place sa dansez. As putea sa dansez toata noaptea!

Asadar, am dormit ca bolnavii toata ziua. Tura mea incepea la 19 si eu am dormit pana pe la 17.30. Am avut un vis ciudat. L-am visat pe bunicul meu care, Dzeu sa-l ierte!, a murit acum o luna si m-am trezit cam nelinstita. Cineva imi zicea ca poate ii este foame sau sete si ca ar trebui sa dau ceva de pomana. Asa am facut: cateva napolitane, bomboane si covrigei cumparati de aici de pe vas, cu o sticla de apa si o lumanare parfumata si am dat de pomana. Sper sa nu-i mai fie sete sau foame. Sunt cam melancolica la ora asta, asa ca va rog, sa nu ma bagati in seama! Mai sunt si zile de genul acesta.

Dupa cina, unde am mancat niste carnati foarte buni cu piure facut de mine din cartofi fierti deja, cu unt si sare si salata verde, m-am indreptat catre locul de munca. M-am imprietenit cu o familie de australieni galagiosi pe care i-am invatat sa joace zaruri si care de cum am deschis masa, s-au si infiintat in speranta ca vor castiga asa cum au facut ieri. Dar norocul nu este continuu si, din pacate, azi au pierdut. Sincera sa fiu nu mi-a parut foarte rau ca sunt tare galagiosi si pun de zece ori aceeasi intrebare. Tu le explici, dar peste 2 minute nu mai tin minte raspunsul la intrebare, asa ca intreaba din nou. Si cum m-am trezit cam fara chef, m-am bucurat sa raman singura la masa si sa ma odihnesc un pic.

Seara s-a desfasurat foarte linistit, fara multa activitate. Pe acest vas, te lupti mult cu plictiseala la munca, pentru ca nu este foarte multa lume care intra in cazinou si sunt maxim 3 ore pe noapte cand mesele sunt pline. Asta daca suntem norocosi! Azi voi lucra pana mai tarziu ca este randul meu sa numar banii cash din cutiile de la mese. Aceasta activitate se numeste “count” si are loc in fiecare seara dupa ce toti jucatorii si ceilalti dealeri pleaca. La count participa doi dealeri, un supervizor si un casier. Banii cash pe care ii schimbam la masa pentru cipuri sunt pusi in niste cutii metalice prinse de masa si au o mica fanta in ele prin care sunt introdusi banii cand sunt schimbati in cipuri. Aceste cutii se aduna la sfarsitul serii si toti banii sunt scosi de acolo si numarati. operatiunea dureaza cam jumatate de ora pana la 45 minute. Si asta doar pentru ca nu sunt prea multi bani de numarat.

Am terminat count-ul in jur de ora 2 si impreuna cu colegul meu am hotarat sa mergem in bar sa vedem daca mai este cineva la o ora asa tarzie. Surpriza! Petrecerea era in toi si din departamentul nostru erau cam 10 persoane( trebuie sa mentionez ca majoritatea erau englezi; cred ca stiti ca lor le place tare mult sa traga la masea). Am stat in jur de vreo ora jumatate si apoi m-am dus la culcare dupa ce am dansat pe muzica unuia dintre DJ nostri: DJ Slavi. Muzica a fost foarte buna si antrenanta, iar petrecaretii erau in culmea fericirii. Tinand cont ca este foarte tarziu si ca seara s-a incheiat intr-o nota mult mai vesela decat cum a inceput, va urez Noapte Buna si Somn Linistit pazit de ingerasi!

13 dec 09, A treia zi in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas

kigami — Sun, 13 Dec 2009 14:34:44 +0000

Azi m-am apucat sa scriu cu spor de la ora pranzului ca sa nu ma trezesc diseara ca sunt prea obosita si sa va las fara nici o veste din a TREIA zi aici in PARADIS, pe Rhapsody of the Seas. Ziua a inceput bine, la ora 10.30 cand a sunat alarma. Este o alta zi pe mare. Navigam ca niste adevarati marinari ce suntem si in aceasta minunata zi de 13 decembrie vom fi platiti: DA, ni se dau bani pentru faptele noastre bune, aici la rame! Dar sa nu va ganditi la niste sume astronomice! Nuuuu, compania nu-si permite sa ne plateasca niste salarii normale, ci ii indeamna tot pe pasageri sa ne dea bacsis. Asa este creat sistemul aici. Un salariu mic sau foarte mic, ai de ales!, iar restul consta in bacsis, faimosul TIPS, despre care se vorbeste atata. Dar, din pacate bacsisul este un termen aproape necunoscut australienilor. Natiunea lor nu se bazeaza pe asa ceva, salariile lor sunt suficiente sa supravietuiasca fara sa astepte nimic in plus. Total diferiti de americani. Ei seamana mult cu englezii. Chiar vorbeam zilele trecute cu o romanca din Brisbane, care este intr-o relatie cu un australian si lucreaza in cazinou, ca este platita pe ora 28 de dolari. Va dati seama? 28 de dolari, iar bacsisul nu este permis in cazinourile din Australia. Am facut eu un calcul estimativ si ii ajunge sa traiasca foarte bine.

Acum este ora 15.30 si am o pauza pana la 18.30. Tura mea a inceput pe la 11 cand impreuna cu alti doi colegi si un supervizor, am adus toate cipurile de la caserie si niste cutii metalice numite “floturi”, am setat toate mesele sa fie pregatite pentru jucatori, am pus cipurile la ruleta si alte mici instrumente de care avem nevoie in timpul jocului. Dupa ce a venit tura de ora 12, am luat pauza de masa. Am mancat o supa de vita facuta de filipinezi. Eu sunt un mare fan al supelor filipineze atata timp cat nu sunt foarte picante. Le gatesc similar cu ale noastre: legume, carne si mai pun din cand in cand varza fiarta. dar sa stiti ca e tare gustoasa.

Dupa pauza de masa, m-am intors in cazinou si am mai muncit inca vreo ora jumatate-doua. Nu s-a intamplat nimic interesant pentru ca acest cazinou este gol jumatate din zi. In timpul zilei, majoritatea pasagerilor sunt la plaja pe punte, la piscina, se balacesc, mananca sau dorm. Putini sunt doritorii de jocuri de noroc, chiar daca avem niste promotii extraordinare. Poti juca cu doar 3 dolari la Black Jack sau 50 centi la ruleta. Nu cred ca exista cazinou in lume cu asa sume minime. Numai pe Royal Caribbean totul este posibil!

La ora 14, am luat o pauza lunga pana la 18.30. O data pe croaziera, are loc pe vas faimoasa petrecere a anilor 70, cu muzica si activitati specifice perioadei respective. Poate pentru pasagerii nostri e o activitate placuta, dar pentru noi este un chin. Compania a hotarat ca pentru Noaptea anilor 70, dealerii trebuie sa poarte niste veste franjurate la margini din catifea de culori tipatoare: roz, verde, mov, rosu, albastru arprins. Noi le uram din tot sufletul pentru ca sunt incomode si nu ni se par profesioniste. Dar asta este tematica serii si nu prea avem ce sa facem. O sa vedeti uniforma in poza, unde este o domnisoara care nu vrea sa i se vada fata, asa ca am pozat doar vesta.

Deja este ora 23.30 si ar fi trebuit sa termin, dar se pare ca este plin cazinoul, nu au reusit sa inchida nici macar o masa. Pe vas, nu vor inchde niciodata o masa cu jucatori, ci asteapta pana acestia pleaca si de abia atunci incep sa inchida. Asa ca sper ca dupa pauza in care va scriu acest minunat si “indispensabil” post sa fiu trimisa la culcare. Ma intorc oricum sa-l termin si sa va zic noapte buna!

Ziua de munca s-a terminat mai repede decat ma asteptam. Cum am ajuns in cazinou dupa pauza mi s-a zis ca pot pleca acasa, ca am terminat. Bucurie mare. Am coborat in cabina sa-mi iau laptopul ca sa postez acest articol si am hotarat sa dau o fuga prin barul nostru unde seara de seara se aduna colegii la un pahar de bere, la o barfa sau se organizeaza diferite petreceri. Va spun maine ce s-a intamplat in seara asta! Daca imi mai aduc aminte………!!!!

FRUMOASA VESTUTA PENTRU PETRECEREA ANILOR 70

Si femeile joaca poker

romanipemari — Tue, 31 Mar 2009 19:07:02 +0000

Daca ati avut vreodata impresia ca femeile nu joaca poker si ca doar barbatii sunt cartofori, va inselati amarnic. Sunt numeroase reprezentante ale sexului frumos carora le place sa tina cartile in mana si sa invarta cipurile exact ca marii jucatori de poker ai lumii. Si sunt chiar serioase cand o fac, extrem de abile si neinduratoare atunci cand trebuie sa mearga la cacialma. Dovada este una din primele petreceri la care am participat si unde au avut voie doar fetele. Le veti gasi intr-una din poze, concentrate in mijlocului jocului de carti, iar in cea de a doua fotografie este dovada delicateselor cu care ne-am tratat in timpul acestei adunari.

Ce este interesant la acest vas este ca barul si sala de mese pentru angajati sunt in acelasi loc si ambele locatii dau catre una din puntile vasului unde gaseti mese si scaune, doua ecrane TV si inclusiv un prelungitor special unde iti poti aduce calculatorul cu muzica. Asa ca poti sta la aer curat, sa asculti muzica, sa bei o cafea sau sa mananci ceva privind cerul si marea.

Urasc oportunistii

kigami — Fri, 27 Mar 2009 03:44:34 +0000

Cat de tare ma pot enerva asa numitii “atarnatori”. Ii gasesti peste tot: in magazine, in restaurante, in cluburi, la salile sportive, la benzinarie si, nu in ultimul rand, in cazinou. Sunt acei oameni care asteapta ca ceilalti sa piarda ceva sau sa uite ceva ca sa poata ei sa profite un pic. O moneda cazuta, o sticla de suc uitata, o haina lasata pe scaun. Orice care sa-i ajute sa depuna cat mai putin efort in viata. Printre acestia se numara si prietenii celor bogati, care se invart permanent in jurul acestora ca doar doar pica ceva. Niste oportunisti, ce sa mai!

Imi aduc aminte cand eram in facultate si incepusem viata de noapte . Aveam un loc preferat unde ieseam si dansam muzica latino- americana. Pe vremea aia se numea Salsa 1, era primul club de muzica salsa din Bucuresti si unde se adunau toti salseiros ca sa danseze si sa prospecteze piata. Pe langa acesti iubitori de muzica latino-americana, existau si niste lipitori care pentru a-si permita sa stea toata seara in club si sa bea, isi cumparau cate o sticla de bere si apoi cand aceasta se golea, se invarteau pe langa bar si in inghesuiala respective lasau sticla de bere pe bar si luau alta a cuiva care nu era atent. Si apoi isi vedeau de drum ca niste mici lipitori ce erau. Nu va spun daca erau femei sau barbate ca sa nu facem discriminare de sex.

Tot genul asta de atarnatori sunt si prin cazinou, iar ieri am cunoscut si eu unul. Un domn pe la vreo 50 si ceva, inalt, cu parul alb si cu un burtoi imens care are la activ 100 de croaziere si este membru de onoare al Royal Caribbean. A ajuns in punctul in care nu mai plateste nici o croaziera, ci se plimba gratis cand vrea si cand are chef. Dar ceea ce m-a surprins la acest om, este faptul ca, dupa ce ca nu plateste nimic din momentul in care pune piciorul pe vas, umbla prin cazinou printre aparatele automate, “pacanele”, cum le zic eu, si cauta monezi uitate sau scapate de altii. Si nu se invarte o data, ci sta cam cate o ora chiar doua invartindu-se printre aparate. Va dati seama in ce hal sunt unii oameni?? Nu reusesc sa-mi dau seama care este motivul care ii impinge sa faca asa ceva. Cand vorbim de tineri, as putea intelege, ca nu au bani de distractii, dar ce-i care au muncit o viata intreaga sa stea sa caute monezi de 10 sau 25 centi ????

De ce tinerii amerricani sunt zgomotosi?

kigami — Wed, 25 Mar 2009 02:20:37 +0000

Iata ca a inceput si vacanta de primavara pentru studentii din univeristatile americane. Nu vreti sa va inchipuiti cat de greu se lucreaza cu aceste personaje care beau 24 din 24, le place sa tipe si sa fie tare, dar tare zgomotosi. Umbla fara tricouri peste tot, chiar daca in cazinou nu au voi sa umble ca la piscina, nu stiu sa spuna multumesc si te rog, pentru ei totul este awesome, adica minunat si tot repeta cuvintele ‘Dude”, “Yo” sau “fuck”. In continuu!!! Si vorbim de niste persoane care studieaza la facultate si de la care ai pretentie sa stie cum sa se poarte in societate. Vacanta de primavera (“spring break”) este pentru ei manifestarea in stare pura a libertatii. Au impresia ca pot face tot ce vreau, ca sunt liberi de orice responsabilitati, mai ales ca vin in grupuri mari, fara parinti si pentru ei nu existe limite si reguli. Cand ii vezi, ai impresia ca tot anul au fost tinuti la inchisoare si ca acum trebuie sa recupereze tot ce nu au avut ocazia sa faca cand erau detinuti.

Asta te impinge sa fii dur cu ei si cateodata chiar foarte autoritar. Chiar azi s-a intamplat ca unul din ei sa-l strige pe asistent managerul nostru “Yo”. Bineneteles, ce credeti ca s-a intamplat? I-a luat toate cipurile de pe masa, i le-a pus in manuta si i-a spus ca in seara asta nu mai are voie sa joace si sa se intoarca maine cand are mintea mai limpede. Bineninteles ca acesta a protestat, iar seful nostru a chemat paza care l-a dat afara. Trebuie sa mentionez ca seful nostru este roman si nu ii place sa fie tratat cu lipsa de respect.

Ma intreb eu oare daca asa era si genratia mea sau daca asa sunt si studentii nostrii cand scapa de acasa si pleaca in vacanta? Sau poate sunt mai rai? Eu imi aduc aminte ca eram mai linistiti sau cel putin nu eram asa de zgomotosi. Sau poate incep eu sa imbatranesc si nu mai inteleg “tineretul”?

De ce oamenii nu accepta esecul?

kigami — Fri, 20 Mar 2009 02:46:34 +0000

Nu am inteles niciodata, si probabil nu am sa o fac cu adevarat niciodata, de ce oamenii nu accepta sa piarda, nu accepta esecul, mai ales in cazinou. De ce ne este asa greu sa acceptam ca pierdem la masa de joc? De ce ne suparam, ne enervam asa de tare incat sa incepem sa dam cu pumnul in masa sau sa injuram fara sa ne mai pese de cei din jur. Si aici, vreau sa observ diferenta dintre romanii din cazinou si americani. Cei mai multi clienti ai nostri sunt americani si de acea am sa va vorbesc despre ei.

Avem mai multe categorii: cei care joaca de ani de zile in cazinou (sunt cei care vorbesc cu dealerul si le place sa fie bagati in seama, tratati cu respect si consideratie; apoi sunt cei carora nu le place sa vorbeasca cu dealerul, dar stiu cum sa joace si cum se misca lucrurile intr-un cazinou); cea de-a doua categorie este formata de cei care intra prima data in cazinou si nu stiu sa se poarte, sunt stangaci si asteapta ajutorul dealerilor sau a celorlalti jucatori de la masa; cea de-a treia categorie sunt cei care au intrat tot pentru prima data in cazinou, iar dupa cateva ore in care joaca au impresia ca stiu totul si deja nu mai au nevoie de nimeni. Acestia ultimii sunt cei mai enervanti pentru ca devin aroganti si nu accepta nici un sfat facandu-i pe ceilalti jucatori sa piarda, iar casa sa castige. Si in ciuda a ce cred toti, noi vrem ca ei sa castige in speranta ca ne pica si noua ceva. Vorbim de BACSIS.

Intorcandu-ma la ce spuneam mai devreme, am impresia ca undeva in sinea noastra cand pierdem la masa de joc, ne spunem: “Dar cum e posibil sa le dam banii asa repede si asa usor, cand tot ce am facut este sa punem niste cipuri intr-un cerc?”, “Pe ce motiv, imi iau mie astia banii, ca doar n-am platit nimic, n-am luat nimic, n-am ramas cu nimic din chestia asta?”. Totul e probabil la nivel de subconstient. Nu putem accepta ca dintr-un simplu joc putem pierde bani. Sau poate doar simpla idee de a pierde ne face sa ne urcam pe pereti de nervi si sa ne dam seama ca nu suntem invincibili si nici atat de inteligenti, puternici, de neatins, cum ne credem.