Am plecat in cautarea unui muzeu ca sa ma feresc de zapuseala de afara care incepe [...]]]> Tinand cont ca am fost bolnava saptamanile trecute si n-am putut sa ies afara la plimbare si, mai ales, pentru ca nu sunt insanatosita pe deplin, am hotarat sa-mi gasesc alta modalitate de a petrece timpul liber, astazi, in Nassau.

Am plecat in cautarea unui muzeu ca sa ma feresc de zapuseala de afara care incepe sa fie din ce in ce mai greu de suportat. Chiar langa port sunt doua muzee importante, “Pompey Museum”, care prezinta istoria Bahamasului si a sclavagismului si “Pirates of Nassau” care se ocupa de istoria piratilor din apele Bahamasului si a Caraibelor. L-am ales pe cel de al doilea. Intrarea costa in mod normal 12$, dar pentru membrii de echipaj doar 6$. Asa ca am pornit in cautarea piratilor cu o banderola rozalie la mana ce avea desenat un cap de schelet cu 2 sabii dedesubpt.

Muzeul este gazduit intr-o cladire pe 2 nivele reconstruita special in acest scop, in urma unor cercetari ce au durat 3 ani si a constructiei in sine ce a durat doar 10 luni. Managementul este canadian, iar la construirea acestui muzeu au luat parte multi localnici alaturi de o echipa din intreaga lume.

Ce m-a fascinat la acest muzeu este traseul propus care incepe printr-un port din secolul XVII reconstruit, alcatuit dintr-o corabie imensa si cladirile din zona unde aceasta ancoreaza. Se aud voci si zgomote care iti dau impresia ca esti acolo, in port, iar piratii tocmai au ancorat si petrec la taverna de peste drum, asa cum le este obiceiul dupa ce au capturat o prada bogata. Treci prin portul intunecat, iar apoi intinerarul continua chiar in interiorul vasului unde iti poti face o idee despre distributia incaperilor, prima dintre ele fiind chiar cea a tamplarului. Tamplarul reprezenta pe vremea aceea un personaj important deoarece pe langa indatoriile zilnice, era cel care ajuta la operarea membrilor de echipaj bolnavi, adica la taierea membrelor cangrenoase.

Alimentatia piratilor era alcatuita de cele mai multe ori din peste si alte vietati marine, dar in acelasi timp cresteau pe vas gaini, capre si alte animale domestice care le imbogateau dieta zilnica. De cele mai multe ori, apa era uitata, iar bautura principala era alcoolul. Si asta din simplul motiv ca piratii nu aveau alte ocupatii pe langa capturarea prazilor decat navigatul, petrecerile cu alcool si jocurile de noroc. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, aproape radical. Singurul lucru care ii leaga pe marinarii de azi si piratii de ieri, este poate doar alcoolul. Una din principalele modalitati de ati petrece timpul dupa o zi de munca.

Muzeul are o colectie vasta de reproduceri si poze cu pirati cautati si capturati, cu scene celebre ce sunt reproduse atat de real incat ramai cu senzatia ca le-ai trait pentru doar cateva minute. La fiecare pas te intampina cate o intrebare legata de viata piratilor si de istoria acestora la care trebuie sa raspunzi cu fals sau adevarat. Pentru a afla adevarul despre multe din legendele legate de pirati nu trebuie decat sa cauti raspunsul acoperit cu o bucata de piele neagra pentru a pastra misterul pana la sfarsit. Unele din adevarurile legate de pirati este ca intr-adevar corabiile acestora aveau un steag cu un cap de mort desenat, ca multi din capitani aveau cate un papagal ce ii insoteau in calatoriile peste mare, ca aveau un set de reguli pe care trebuiau sa le urmeze si ca fiecare primea un comision bine stabilit de la inceputul intrarii in serviciu. Cei mai multi dintre marinarii pirati aceptau acest stil de viata pentru ca era unul usor si comod: plecau in cautarea prazii si restul timpului leneveau si jucau jocuri de noroc sau priveau marea. Nimic altceva! Erau liberi si nu le pasa de nimeni!