Iata ca am ajuns in sfarsit si acasa dupa mici aventuri prin aeroportul din Miami. Aveam cu mult mai multe kilograme decat imi permite compania aeriana. Dar sunt obisnuita cu situatia asta pentru ca mereu patesc asa si, de fiecare data, trebuie sa gasesc modalitati sa-i pacalesc pe cei de la aeroport sau sa ma las ajutata de colegii mei cu cateva lucruri din bagaje sau, in cel mai rau caz, sa renunt la unele lucruri. Si iata cum halatul meu de baie de un alb imaculat, impreuna cu perna mea ortopedica gasita dupa multe cautari prin magazinele din SUA, au ramas in cosul de gunoi din aeroportul Miami. Bineinteles am renuntat si la alte cateva lucrusoare de care am considerat ca nu am neaparata nevoie.
Romania, in mod special Bucurestiul, mi s-a parut neschimbat: aceleasi cozi in trafic, aceiasi oameni nervosi, aceeasi problema cu locurile de parcare sau cu vecinii de bloc care iti ridica stergatoarele sau iti dezumfla roata la masina pentru ca din greseala ai parcat pe locul lor, aceleasi vanzatoare nesuferite si oameni curiosi si barfitori care seara se aduna in fata blocului cu o sticla de bere in mana si o punga de seminte in cealalta. Iar bineintels dupa ce seara de petrecere se termina, cojile de seminte si sticlele de bere raman acolo unde au fost consumate. Aceeasi problema cu spagile date doctorilor doar pentru ca vin sa te consulte acasa. Sa va povestesc pe scurt o intamplare hazlie: bunicul meu are niste probleme de sanatate si m-am dus cu mama la tara unde locuieste sa aducem un doctor sa-l vada la domiciliu. L-am asteptat pe doctor in curtea spitalului vreo 45 de minute, iar intre timp doctorul mai iesea din cand in cand si cara inauntru din masina personala niste bidoane cu vin sau must. Dupa lunga asteptare, a venit cu noi, l-a consultat pe bunicul meu in 5 min si am platit 200 lei noi. Iata care este Romania. Dar alta mai buna nu avem inca.
Si ca sa vedeti diferenta, nu doar intre locuri, ci si in starea mea de spirit:
DE AICI VIN
AICI M-AM INTORS
Observati vreo diferenta? Daca da, apasati tasta 1……!
Trebuia sa termin cu o gluma; pentru ca altfel ma iau cu mainile de par. In zilele urmatoare va voi povesti ce iubesc la tarisoara asta! Dar nu azi, ca sunt tare obosita!