Ce hazlie e batranetea!

Haideti sa va povestesc o intamplare hazlie de aseara. Stateam si eu linistita la o masa de Black Jack care intamplator este vizavi de un televizor in perete. Ma uitam la lumea care trecea, mai trageam cu coada ochiului la meciul de tenis de pe ecran pana cand la un moment dat trece un domn la vreo 55-60 de ani cu un zambet mare si larg. Zambesc si eu, dupa cum ne indeamna politica firmei, zic “Buna Seara!”, si cand colo vad ca el zambeste in continuare fara sa-mi raspunda sau macar sa ma observe. Ma uit mai bine si ce credeti ca facea de fapt? Isi aranja cu forta placa dentara cu un deget, de aveai impresia ca zambeste. A trecut mai departe fara macar sa stie ca exist, iar eu am ramas uitandu-ma lung dupa el si observandu-i parul vopsit foarte negru si evident. Ce grea e batranetea!