NE GASITI PE
|
||||||
|
Ne-am luat la revedere de la Noua Zeelanda. Ne despartim cu parere de rau de sezonul australian si neozeelandez, dar ne pregatim de o noua aventura in Tahiti, Hawaii si Alaska. Ultima zi am petrecut-o in capitala acestei regiuni nemaipomenit de frumoase, Wellington. Acest oras este supranumit, orasul vanturilor, dar azi am fost tare norocoasa: vremea a fost calda, vantul moderat, o zi perfecta de plimbare si explorare. Am fost sa vizitez Parlamentul si Guvernul. Din pacate, nu am putut participa la un tur al tuturor cladirilor parlamentului pentru ca am ajuns dupa inceperea acestuia. Dar avand inca atatea lucruri de facut pana la ora 16, nu mi-a parut rau si am hotarat sa ma indrept spre muzeul Te Papa. Din nici o calatarie in orasul Wellington, nu trebuie sa lipseasca o vizita la Te Papa. Dar pana sa ajung acolo mai aveam niste treburi de terminat. Una dintre ele era sa gasesc un cadou special pentru o persoana foarte speciala: nepotica mea nou nascuta. Prima mea nepoata din partea surorii mele cele mari! Si pentru ca este vorba de un eveniment deosebit, m-am gandit ca merita un cadou dintr-o zona atat de diferita si aleasa: Noua Zeelanda. Din pacate nu va pot spune ce este pentru ca as vrea sa fie o surpriza. As fi vrut sa-mi cumpar si mie inca ceva inainte de plecare, dar ce imi doream mi s-a parut destul de costisitor. E vorba de un fel de atlas despre Australia si Noua Zeelanda care costa 80$. Am deja numeroase ghiduri turistice si poze din zonele in care am fost, si m-am gandit ca nu e o investitie foarte buna, mai ales acum, cand ne indreptam spre Tahiti, Hawaii si Alaska unde probabil voi face numeroase alte “investitii”. Asa ca am lasat o lacrima acolo in librarie si am plecat sa gasesc o cafenea. Eram un pic cam obosita pentru ca m-am trezit devreme ca sa ies la prima ora, deci un incentiv era binevenit. M-am oprit la Star buck’s si am servit o ciocolata calda cu multa frisca si o aruncatura de cacao deasupra, care mi-a oferit energia necesara pentru restul zilei. Aventura a continuat cu o plimbare prin oras si cu o oprire de vreo 2 ore la Te Papa. Pentru mine este a doua oara in acest muzeu si am vizitat expozitiile pe care data trecuta nu am avut timp sa le vad. Muzeul este extrem de modern si interactiv, si aici gasesti foarte multe informatii despre Noua Zeelanda si istoria acestei tari: de la cum a fost descoperita, popoarele maori, perioada imigrarilor, a razboielor pentru cucerire, pana la zilele noastre, a oraselor dezvoltate, a stiintei care evolueaza zi de zi si, de asemenea, a modernitatii care se vede la fiecare pas. Cea mai clara dovada a evolutiei extraordinare din toate punctele de vedere a acestei natiuni este respectul imens pe care il poarte popoarelor indigene, Maori si dorinta lor de a trai in intelegere si egalitate. Orice calatorie in Noua Zeelanda este fara sare si piper daca este lipsita de contactul cu popoarele maori si cultura acestora. In putinul timp pe care l-am petrecut aici am vizitat urmatoarele expozitii: Passport (istoria numeroaselor nationalitati ce au imigrat in Noua Zeelanda in cautarea unei vieti mai bune) si Te Marae (in cadrul muzeului au construit o casa de intalnire a maorilor unde sunt celebrati stramosii acestora si unde pot fi organizate numeroase ceremonii si activitati legate de cultura acestora). Veti avea ocazia sa vedeti un filmulet care va demostra interactivitatea acestui muzeu pentru toate gusturile si toate varstele. Una dintre cele mai frumoase zone din Noua Zeelanda, zona Fiorland National Park te lasa fara rasuflare si te face sa-ti doresti sa nu mai pleci niciodata. Munti, paduri stufoase, cascade, rauri si, pe langa toate acestea, nici un picior de om. Singurul lucru pe care il poti face este sa iei o croaziera si sa navighezi pintre aceste frumuseti. Nici o asezare omeneasca pe kilometrii intregi. Ca sa poti ajunge in zona Fiorland, sud vestul Noii Zeelande, te poti opri la Te Anau, orasul cel mai aproape de parc, de cele doua lacuri Te Manapouri si Te Anau si inclusiv de Milford Sound si Doubtful Sound unul dintre cele mai frumoase fiorduri din lume.
Tauranga, un oras linistit pe tarmul estic al Noii Zeelande. Am iesit doar sa gasesc un coafor si sa ma tund. Pana la gasirea coaforului, am baut o ciocolata calda impreuna cu unul din colegii mei la Starbucks. Situat chiar pe faleza, intr-o zona linistita la ora aceea si unde o ciocolata calda mare costa 5$. Am savurat-o cu multa multa placere urmarind oamenii care trec pe strada, mame cu copii, tineri indragostiti, oameni grabiti catre serviciu, turisti rataciti si multi tineri nouazeelandezi care se aduna dimineata la cafea. Dupa acest deliciu, am plecat la plimbare intr-o zona in care nu am mai fost, partea de nord a orasului. Aici am gasit un parc situat pe o colina de unde puteai vedea portul si navele care intrau si ieseau. De asemenea, am descoperit 7 sculpturi in lemn care au o mare semnificatie pentru populatia indigena a Noii Zeelande. Se numesc Te Kahui o Matariki si reprezinta constelatia Matariki folosita de triburile maori pentru a se orienta in calatoriile lor. Constelatia Matariki apare la sfarsitul lunii mai, inceputul lui iunie si reprezinta inceperea anului nou la maori. Sunt niste sculpturi deosebite pe care nu le veti gasi in nici o parte a lumii. Fiecare din ele reprezinta una din stele. Dupa aceasta descoperire, m-am gandit ca este timpul sa descoper si unde este coaforul. Nu sunt foarte multe in Tauranga, dar in centrul orasului gasesti vreo 5. Suficiente. Ziua s-a terminat cu o vizita la unul din magazinele de souveniruri unde am cumparat cateva cadouri pentru prietenii mei. Am fost foarte incantata de ce am gasit, dar nu va pot spune, pentru ca intai trebuie sa le daruiesc ce am cumparat si nu vreau sa dezvalui surpriza dinainte. Din fericire, la momentul oportun secretul va fi dezvaluit. Sa va spun ce am gasit ieri cand m-am intos de la munca pe pat! Asa cum se obisnuieste pe vas, mi-am angajat si eu pe cineva sa faca curat in camera, sa schimbe cearceafurile, sa aduca prosoape curate, sa spele baia, sa dea cu aspiratorul si sa aduca hartie igienica, dar inclusiv sa duca gunoiul; lucru pe care il urasc pentru ca trebuie sa-l sortezi atunci cand il duci la camera de incinerare. Asadar, pe vas, daca nu ai un cabinist sa se ocupe de cabina ta, trebuie sa-ti duci singur gunoiul si sa il sortezi. Nu e prea placut. Vine o data pe saptamana si de fiecare data ii dau 10$. Nu e foarte mult, dar asta este pretul pietii. Eu chiar ii dau un pic extra de fiecare data, mai ales ca imi aduce servetele si imi lasa pe pat lebede. Cine stie ce surpriza ma asteapta data viitoare? |
||||||
|
Copyright © 2010 AICI SAU ACOLO? - All Rights Reserved |
||||||
